Mediile de învăţare personale pentru a depăşi graniţele cunoaşterii între sistemele de activitate la începutul vârstei adulte
30 Jun 2009.
35109 visits
Authors
Elvis Mazzoni, Researcher and Social Network Analyst, Faculty of Psychology of the Alma Mater Studiorum - University of Bologna
Pietro Gaffuri, Research Assistant , Faculty of Psychology of the University of Bologna
În acest articol sugerăm un răspuns posibil la întrebarea legată de importanţa Sistemelor de Reţele Sociale (SRS) în construirea unor punţi de legătură privind capitalul social şi în acumularea de cunoştinţe în perioada de început a vârstei adulte. Tot aici explicăm de ce obiectele sociale Web 2.0 şi, în special, cele denumite Medii de Învăţare Personală care includ şi SRS ar putea fi mai eficiente decât obiectele Web 1.0 precum cele intitulate Medii de Învăţare Virtuale (reprezentate în principal de platforme web clasice şi de forumuri web) pentru a depăşi limitele cunoaşterii între sistemele de activitate în timpul perioadei de trecere către vârsta adultă.
Acest parcurs teoretic începe o dată cu definirea perioadei de început a vârstei adulte, situată, în linii mari, între adolescenţă şi vârsta adultă, perioadă de-a lungul căreia indivizii se confruntă cu multe tipuri de tranziţii. Un aspect fundamental al unei astfel de perioade de tranziţie este reţeaua de relaţii personale şi în special conceptul de creare a unei punţi de legătură privind capitalul social format din reţele cu legături slabe. Sunt luate în discuţie şi studiile privind folosirea tehnologiilor web la începutul perioadei adulte pentru că rezultatele acestora arată importanta acestor unelte de lucru în menţinerea şi întărirea acestei punţi de legătură privind capitalul social. Concluziile care se desprind din acest parcurs teoretic pun accentul pe importanţa obiectelor Web 2.0 , în special SRS care le oferă indivizilor aflaţi la începutul vârstei adulte multe posibilităţi şi sprijin privind:
- menţinerea şi dezvoltarea capitalului lor social;
- construirea unei baze de cunoştinţe care i-ar putea ajuta în timpul tranziţiilor între diferitele sisteme de activităţi.
Aceste concluzii conduc de asemenea la o nouă concepţie asupra strategiilor de eLearning folosite în contexte precum universităţile, cunoscute până în prezent prin folosirea greoaie a obiectelor Web 1.0, studenţii având atunci doar un rol pasiv. Credem că astfel de sisteme mai flexibile de eLearning precum SRS ar trebui luate în considerare fiindcă sunt mai în măsură să răspundă nevoilor în materie de informaţie şi cunoaştere ale adulţilor în devenire din ziua de azi.
